“Don Titi” și Crama

Eram student. Nu îmi mai amintesc exact prin ce an am ajuns să vizitez prima oară Crama Național / Crama Studenților. Să tot fi fost anul două mii trei sau două mii patru. Rețin că era o vreme mohorâtă de noiembrie.
Domnul Puc, un coleg de studenție și cameră cu care am împărțit multe, m-a invitat la o cântare undeva în Cramă. Inițial am crezut că este vorba de o reuniune a unui cenaclu undeva într-o clădire pe lângă facultatea de drept, căci acolo era student colegul acesta al meu căruia îi plăcea la nebunie să cânte la chitară. Am dat să  mă îndrept spre facultatea de Drept, dar m-a lămurit scurt într-un apel că este o cramă pe bune și că se află  în Piața Mică la capătul podului Mincinoșilor din Sibiu. Am ajuns în cramă când era deja întuneric afară și puțin plouat la propriu. Când am deschis ușa, m-a pălit un val de fum ce plutea pale pale. Înăuntru un miros de loc vechi și fum, mobilă veche dar decentă și curată. Lumânări pe mese. Pereții de cărămidă arsă țigănească cu arcade mă întorceau în timp cu poate sute de ani. Călătorisem în timp, intrasem în altă lume , o lume nouă de sub pământ într-un loc vechi, unde erau Don Titi care trebăluia în bar ,câtiva băieți povesteau la o masă imediat lângă tejghea,  Puc și Moise erau  la o masă în separeu . Toți fumau ca turcii mai puțin proprietarul.  
I-am salutat pe rând. Alor mei le-am zis cu voce tare :  
– Mamă ce e aici ! Aș putea să reazem Mobra în fum !
Puc : – Încă nu ai văzut nimic Herry. Stai să vezi cînd se va umple!
A apărut Don Titi și ne-a întrebat :  – Băieții veseli ! Cu ce pot să vă servesc ?
– Vin fiert și pită cu fasole !
La distanță de câteva căni Puc a început să își acordeze chitara. Semn bun că avea să cânte. Au apărut între timp  Tudor ,fratisu Mihai, Cristina,parcă și Simo cu Mihai. Coardele chitării au început să vibreze plăcut și să răsune cântece de la Phoenix Pasărea Colibri,Narcisa Suciu,Ducu Bertzi – Floare de Colț/M-am îndrăgostit numai de ea. Îmi amintesc că am  cântat și eu la, Andri Popa, În umbra marelui urs ,Vama Veche – Hotel Cișmigiu, Hotel california , Cântă cucul bată-l vina,Vinovații fără vină, Ploaia care va veni, Râpa …
S-au strâns mai mulți pe lângă și cântau împreună cu noi.
Trecuse bine de miezul nopții și noi nu mai aveam de gând să plecăm.  Vizibil încântat de felul în care ne distram noi, a apărut și Don Titi cu acodeonul de undeva din spate.
– Stați măi băieți că vă cânt și eu ! Ne-a cântat câteva de am rămas mut de uimire. Așa ceva nu mai trăisem! Doamne ce veselie era pe noi! Parcă trecusem sesiunea integraliști.
Așa l-am cunoscut pe “colonelul studenților sibieni”.

Anii s-au scurs repede …
Am fost cumva și colegi de breaslă în anii două mii șapte și două mii opt. pentru o perioadă de un an am lucrat ca barman într-o cafenea din Piața Mică. După ce terminam programul trăgeam o fugă prin cramă cu câte un prieten sau colegii de muncă, chiar dacă ieșisem din cafenea. Uneori era plin ochi și reveneam mai târziu.
Erau acolo oameni faini, mai buni și lipsiți de fițe decât în alte baruri.
Partea interesantă vara era că deși se cânta la pian peste pod la Atrium , se auzea perfect muzica de la terasa de la Cramă.
Zilele și serile călduroase de vară erau o binecuvântare pe terasă sau jos unde era mai răcoare .

După cinci ani, perioadă în care am fost plecat din Sibiu, am intrat din nou în anul două mii șaisprezece în Crama Național. De data asta am încercat pe cât posibil să cunosc povestea localului și să mă împrietenesc măcar puțin cu Don Titi. Mi-a povestit că era nascut în Teleorman și că a lucrat în armată unde a fost colonel, după ce a ieșit la pensie a cumpărat casa din Piața Mică. Inițial a vrut să facă un beci, însă  arhitectul care s-a ocupat de renovare i-a spus că arată bine și că putea deschide o cramă. Așa a luat ființă Crama Național – Crama Studenților în 1992. În bar lângă firidă în partea dreaptă încă mai avea poza foștilor proprietari. Am petrecut multe ore în zile și nopți pe terasă vara și în orice alt anotimp mai sumbru în interior.
Tare simpatic a fost omul acesta! Avea un stil aparte de a face glume.
Am intrat odată singur în cramă.
Pentru că ne împrietenisem cât de cât. Am coborât pe scări ,m-am apropaiat de tejghea ,am luat față de serios, poziția de drepți și am executat tineresc  un salut soldățesc spunând clasicul:
– Să trăiți ! Servesc patria !
Când spuneam asta, Don Titi indiferent ce avea de făcut după bar se întorcea, lăsa din mâini obiectele pe tejghea, lua poziția de drepți apoi saluta militărește dar cu mai multă experiență.
– Permiteți să raportez! Este foarte cald afară ! Am venit să vă rog să îmi dați o bere rece!
Mi-a zâmbit vizibil amuzat.
– Pe loc repaus! Acum vine !
– Iacătă ! Am primit berea rece din frigider.
M-a  întrebat Don Titi după vre-o zece minute timp în care s-a tot plimbat spre terasă:  
– Ce mai faci? Pe unde mai lucrezi? M-am mutat la altă companie, la BMW.
– I-auzi ! E foarte bine!
– Da ce ai ? Pari cam abătut. Probleme cu mândrele? Mă…tu ai probleme în dragoste !
-Ehhh, așa și așa…
– Hai să îți dau ceva bun! A scos o sticlă din dulap. După culoare o sticlă de pălincă (din aia de te face să simți că trăiești și dacă bei multă te faci lemn).
A pus două păhărele unul pentru mine, altul pentru el.
A spus : – Hai sănătate! Doamne ajută!
– Să trăiți!  Doamne ajută ! Am dat noroc și paharele peste cap amândoi.
– E tare bună ! Are aromă faină ! După mai multe pahare de otravă din aceasta națională, aș avea multe șanse să ajung instant poliglot.
– Asta da ! A început să râdă.
Așa era felul său de a întâmpina oamenii care îi călcau pragul cramei de mai multe ori.
– Ceva de mâncare mai este ?
– Desigur !  De care vrei ?
– Una cu fasole și cu ceapă , vă rog ! Că nu mă pup în seara asta. Iar dacă o fi îi dau și ei sămănânce una cu ceapă înainte.
– Așa,așa ! Facem !
Râzând a deschis ușor ușa firidei și i-a spus doamnei Elena : Una cu fasole și ceapă !

Altă dată vara, eram pe terasă. Mă întorsesem de la o tură lungă cu bicicleta. După salutul specific, l-am întrebat : Don Titi aveți cumva suc ?
– Aoleu! Da,ce ai pățit ? Probleme de sănătate ori te-ai pocăit ?
– Sunt bine,însă vreau ca după să mai merg pe bicicletă .
– Am ceva dar e de casă, un sirop de soc cu lâmâie făcut de soție.
A fost cel mai dulce și aromat sirop de soc băut până în ziua aceea !
La o masă apropiată erau câteva fete. Un băiat li s-a alăturat și cu sete mare a îngurgitat rapid o bere. După un minut :
-Don Titi o bere se poate ?
Don Titi care nu uita niciodată comenzile și-a dus mâna la tâmplă și i-a spus:
-Aoleu! Mă băiatule de ce nu spui că ți-am adus sticla spartă !  Vai de mine!
Așa era felul său. Mereu pus pe glume.

În acel an două mii șaisprezece, am luat parte la o petrecere de Crăciun. I-am dus un cadou simbolic. Îmi amintesc că venise un militar să cânte cu stație de amplificare și saxofon. Don Titi a spus că nu vrea să facă mare gălăgie așa că a cântat doar la saxofon. A adus și Don Titi  acordeonul. Au început să cânte amândoi . Doamne ce atmosferă a fost ! Erau români din mai multe locuri ale țării și ale lumii veniți  acasă de sărbători și toți erau uimiți de performață.

Pragul cramei a fost trecut și de vizitatori străini din toate colțurile lumii.
A fost barul favorit al cafelor călătoare care au venit în Sibiu începând din 2002. http://www.casacalfelor.ro
La sfârșitul lunii Noiembrie două mii nouăsprezece, s-a anunțat că se va închide Crama Studențească și am fost să îl vizitez înainte. I-am dat un cadou, așa ca amintire și ca medalie pentru rezistența cu care ne-a suportat și clipele din anii frumoși pe care ni le-a dăruit.

Duminica în care domnul colonel a dat ultima petrecere după douăzeci și șapte de ani de existență a cramei. Da! A fost o ultimă petrecere fix de ziua națională a României. A fost o aglomerație așa mare înăuntru încât a trebuit să stau câteva ore afară împreună cu mulți alții. Am povestit cu prietenii la o bere cu care mi-am dat întâlnire acolo, m-am întâlnit cu oameni pe care i-am mai cunoscut acolo. După ce a mai plecat lumea am putut și noi intra. Am rămas cu Rață,Don Titi, Bebe soția sa Elena și mulți alți oameni pe care nu îi cunoșteam până la final când au sunat clopoțeii.
Am cântat, am mâncat, am băut așa cum o făceam când eram studenți.
Ne-am cărat hoiturile acasă dimineața pe la patru.
Mi-am luat rămas bun de la Don Titi cu o îmbrățișare sănătoasă și salutul specific militar.
Vă invit să urmăriți :

Crama lui “Don Titi” , nu atrăgea doar cu  mâncare simplă pită cu fasole,unsoare și zacuscă ,vin fiert,bere Bâlea ,țuică sau orice altă băutură și prețuri mici. Era un loc de socializare față în față  pentru că nu era semnal  la telefon acolo jos, despre legat prietenii, schimb de idei ,solidaritate umană, patriotism dacă vreți, oameni interesanți și valoroși , cultură , glume , povestiri, amintiri depănate, comuniune intelectuală, muzică cântată live solo sau în cor indiferent de voce,era despre naturalețe, dăruire și veselie indiferent de vreme. Acolo am primit cadou o carte de poezii. Prima carte de poezii primită cadou de la un domn Solomon fost militar de carieră pe care  l-am cunoscut prin intermediul lui Don Titi . Era un loc de refugiu boem care ungea clienții pe suflet. Atmosfera creată a fost unică. Asta e drept că mai ales din cauza felului mucalit și uns cu toate alifiile al lui Don Titi. Îi făcea o mare plăcere deosebită să îi vadă pe toți veseli. Cred că interacțiunea asta cu tinerii îl antrena, îl ținea în viață vesel  și mereu pus pe șotii. Crama era viața lui de după cariera de militar și studenții cu tinerețea și felul lor îi alimentau cumva și îi țineau vie starea de spirit.

Există oameni care îți urâțesc viața,alți oameni care ți-o înfrumusețează și te fac să uiți de griji. Don Titi a făcut parte din categoria asta de pe urmă. Mă apucă o nostalgie și parcă mai că îmi vine să întorc cumva timpul.Ce repee a trecut .
A fost o onoare să intru,să petrec timp în această cramă și să îl cunosc pe acest om deosebit !
Mulțumim din suflet pentru clipele plăcute !

În cinstea și amintirea domnului colonel  Dumitru Dumitru cunoscut de studenți ca “Don Titi” de la Crama Național.

Dumnezeu să îl ierte, să îl odihnească în linişte şi pace, lumina fără de sfârşit să-i strălucească!
Îngerii să vă cânte acolo Sus ! Să ne păstrați câteva locuri bune Don Titi !

Eu las câteva melodii auzite în Cramă.

Articole despre : http://www.turnulsfatului.ro/2019/11/27/crama-national-se-inchide-dupa-27-de-ani-don-titi-si-elena-cheama-toti-prietenii-la-o-ultima-pita-cu-fasole/
http://www.turnulsfatului.ro/2020/05/13/sibiul-este-mai-sarac-a-murit-don-titi-sufletul-cramei-din-piata-mica/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s