Muntele care ne unește – Cozia la bocanc 2019


       Era la sfârșitul lunii martie anul două mii nouăsprezece. Am fost invitat de ceva timp să iau parte la un eveniment în tărâmul Carpaților Meridionali, acolo unde apele învolburate ale râului Olt (Latină : Alutus) și-au tăiat cale printre stânci și pe partea stângă străjuiește semeț muntele Cozia.
Acest loc mirific,neîmblânzit și dur deopotrivă, a fost ales pentru a doua oară  ca loc de întâlnire  al evenimentului Cozia la Bocanc. Evenimentul oferea oportunităţi de tip spiritual,ştiinţific,relațional, comunicare, educaţional, recreaţional dar mai ales pentru sănătatea fizică și mentală , încărcare cu amintiri, energie pozitivă și stare de bine până la modul „Zen”.
      Deși am copilărit în zonă, nu aș putea spune că m-am săturat pe deplin de parcul național Cozia, fiind întotdeauna intrigat și fascinat de flora,fauna și peisajele de acestui munte, așa că nu am putut să refuz oferta “șefei vulturilor” – Dora.

     Începusem să  pregătesc destul de minuțios bagajul înainte cu câteva zile ,încercând să nu uit ceva de care aș fi putut avea nevoie pe munte. Asta în situația în care îmi plănuiam să dorm în cabană.Ca să nu merg cu mâna goală la eveniment m-am gândit să mai iau pe cineva cu mine,însă s-a îmbolnăvit. Am găsit alternativa, amintindu-mi că am primit cereri de la camarazi încă de la ultima urcare pentru o otravă națională făcută de tata. Vineri seara l-am sunat pe bunul meu prieten Rață, să îl întreb cum ne vom întâlni a doua zi. Încercare lipsită de succes. Telefonul nu îi mai sună din lipsă de semnal. Mă pun la somn culcându-mă pe urechea că mă va trezi cu un apel din somnul “cel de moarte” cu replica : “Hai, ești gata ?!?! Vin să te iau ?
Fac ochi la șase fără ceva și îi trimit  un sms :
Treci pe la mine să mă „culegi” ?
– Nord  ?
– Sunt în Sibiu.
– Glumești.
– Deloc. Mă duc la ocazie.
    S-a activat modul de alertă în sufletul și inima mea de oltean. Planul doi pe care nu îl aveam,trebuia să funcționeze mai ceva ca un ceas elvețian.
( Ironia e că postasem seara pe Feisbuc o poză pusă de un soldat român din Afganistan, la  care Dora mi-a comentat : “Ajungi până mâine?!?!” 🙄 )

Este posibil ca imaginea să conţină: munte, cer, în aer liber şi natură


Sărit din pat,pus ceaiul în termos și m-am apucat să scotocesc după hârtiile scrise cu VL și SB . Le-am găsit ! Planul trei nu mai avea sens să îl pun în partică. Era prea devreme, să îmi sun șeful și să îi spun că am nevoie de o mașină de protocol de la serviciu pentru două zile. Mi-am făcut scurt inventarul. Gata,luai tot !  Ce să mai luai tot ! Mi-am luat calabalâcul și picioarele la spinare pe scări în jos până la taxi. În stație am privit cu stupoare că era mulțimea vidă. Am chemat un taxi care a apărut după câteva minute și am luat direcția Sud până la Veștem. La orele șase trecute de jumătate mă aflam pe marginea drumului cu hârtia în mâna. După calculele mele totul era perfect până acum. După nici două minute se oprește pe drepta, un “consătean” din zona cultural-artistică VX. Am pus  rucsacul și bețele în portbagaj și m-am urcat  lângă șofer. Am făcut cunoștință cu Vasile și fetele sale cu care se întorcea de la Sibiu. Pentru o călătorie cât mai lină,am povestit despre patria noastră minunată cu tot cu flora, fauna și geografia ei, până într-un moment în care s-a apucat la volan,să facă un apel video pe Feisbuc însă nu prea îi ieșea.
– Nu vă supărați. Pot să vă țin eu de volan până la Vâlcea ?
Omul s-a prins de glumă și a lăsat telefonul.

Am coborât în Călimănești taman când toți se adunau la șefa vulturilor acasă. Traversând vesel podul peste Olt admirând oglindirea muntelui în apa barajului, aud că cineva claxona . M-am întors să văd cine e și mi-a făcut cu mâna dar nu îl cunoșteam. În fața casei hrămălaie mare , plin de mașini și oameni care mergeau în toate direcțiile ca la bâlci. În curte și m-a întâmpinat Rață și Lau . Am semnat declarația pe propria răpundere, am plătit taxa de participare Dorei care nu mai știa pe unde să se împartă, apoi mi-a fost înmânat pachetul de la sponsori (1l votcă plus o sticlă mai mică de ceva suc, pastă de dinți,periuță și tricoul) Otrava națională adusă de mine am pus-o într-o mașină 4×4=16 care avea să urce până la cabană unde trebuia să înnoptăm. Era destul că a fost cărată de sub Cozia la Sibiu și înapoi ca să fie consumată pe vârful Cozia. Am alergat până în stradă la mașină cu rucsacul în spate, în timp ce șefa vulturilor trecea pe lângă mine în mașină lăsând geamul jos, râzând și spunând : Te-aș lua însă nu am unde , te aștept mai încolo!   M-am urcat la Rață , apoi m-am mutat la Costică pentru că el venea de la Mehedinți și nu cunoștea drumul. Am mers încolonați până în Măloi.

Ne-am luat rucsacurile în spinare, alții casa, s-a făcut o poză de grup și am pornit către islaz. Pe drum am salutat o mamaie, care m-a întrebat ce se întâmplă și i-am spus al cui sunt și ce căutăm pe acolo. Ajuns în islaz am observat că cireșul în care nu am fost prins la furat în copilărie era încă în picioare.
Despărțiți fiind în grupuri mici, am făcut o remarcă : – Hai fiecare cu bisericuța lui !
George și Ionică își făceau un selfie : Hai să facem o poză cu fetele ! Erau doar ei cu mine în spatele lor în trecere, așa că nu am putut să mă abțin să nu salut: Bună fetelor ! Aveți grijă,că pe munte prințesele își rup picioarele!
Am ieșit din islaz pe sub poalele dealului Ursoaia și am început ascensiunea  pe marcaj punct albastru către plaiul Călimanului. La intersecția cu marcajul triunghi albastru ne-am oprit pentru a aștepta și restul grupului. Timpul de repaus s-a dovedit oportun pentru a imortaliza momentul și a ne cunoaște cât de cât între noi, iar pentru Rață să facă o coborâre în rapel cu coarda legată de un fag sub privirile tuturor.

Ne-am reorganizat și am continuat în dreapta către vârf pe marcaj triunghi albastru .

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare, copac, plantă, în aer liber şi natură
Față de tura pe la cascada Garduri,jumătate din traseul acesta părea să fie o plimbare lejeră în parc . Așa e cu muntele, după ce te chinuie și te doare, începe să îți placă.

După o oră de mers s-a propus pauză de masă într-un loc cu vedere către vârful Bulzu , unii s-au conformat, alții care ajunseseră mai devreme au continuat urcușul. Am primit și ciocolata adusă de Lua taman din Columbia, ca mulțumire pentru susținerea și ciocolata ce i-am acordat-o în tura trecută.Despre “Botezul din Cozia” citiți pe blogul Luanei Aici și pe al meuAici

Rață ne-a ajuns din urmă și ne-a depășit ca să poată lega coarda, pentru a le ușura ascensiunea tuturor în porțiunea “la cabluri”

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, copac, zăpadă, în aer liber şi natură

Am continuat pe marcaj linie albastră împreună cu Boss, Teo , Dora, Luana și fetele . Dorind să îi dau o mână de ajutor Dorei la urcare am calculat greșit forța de tragere încât era să îi smulg mâna din umăr.

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, inclusiv Dora Minodora, persoane zâmbind, oameni în picioare, copac, în aer liber, natură şi apă

Am ajuns în golul aplin deodată cu Lua și Alexandra și erau foarte fericite că au ajuns sus , loc unde unde am văzut și primele brândușe de anul acesta și nu m-a putut abține să nu imortalizez momentul.

Peste câteva minute ne-am văzut ajunși la cabană,unde o bună parte din participanți și mașinile cu provizii erau deja acolo . A avut loc festivitatea de premiere a participantilor cu mari emoții,aplauze și râsete. Șefa vulturilor ne-a prezentat și premiat pe rând ca să ne cunoaștem între noi. Printre cei anunțați am fost și eu, prilej cu care mi s-a făcut introducerea ca fiind un nou membru al Asociației Sportivilor Cozia Racing Team.

Încercând să mănânc un sandviș . Am putut de milogii care se adunaseră în jurul meu ca la pomană ? Jumătate a fost al lor.


Este posibil ca imaginea să conţină: floare



Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, inclusiv Marius Paunei, persoane zâmbind, oameni în picioare, cer, zăpadă, în aer liber şi natură
O ușoară încălzire pentru ce avea să urmeze.
Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, zâmbind, stând în picioare, cer şi în aer liber
Cam toți care au fost prezenți, mai puțin fotograful
Aceasta este vederea din spate a grupului

După prânz,câțiva care nu au dorit să doarmă la cabană au coborât spre oraș. Pentru cei care am rămas s-a propus să ajungem la vârful Ciuha mare, la apus sau mai devreme. Moment în care am cunoscut o fată drăguța care nu m-a împins cu ar fi făcut o altă ființă cu care aveam ceva de împărțit la momentul respectiv, ci m-a tras de mână când a văzut că era să mă duc la vale prin zăpadă de pe Ciuha mare. Dora ne-a povestit legenda muntelui Cozia. Cine vrea să o asculte să intre AICI

Este posibil ca imaginea să conţină: 7 persoane, inclusiv Dora Minodora, persoane zâmbind, cer, în aer liber şi apă
“Duceti-vă și spuneți-le tuturor locuitorilor de pe Terra,că Dacii nu au murit și că, împreună cu Domnul Iisus Hristos,Zamolxienii sunt nemuritori ! ” Preot Dumitru Bălașa

Am coborât cu Costică să facem ceva poze pe sub vârful Ciuha mare , ceilalți au renunțat spunând că e prea periculoasă coborârea. George când m-a văzut a spus că sunt zmeu. Mi-am făcut pozele și filmările necesare și ne-am întors la cabană unde atmosfera era foarte animată , unii se porniseră pe chef și băute. Acesta este riscul cânt urci la munte cu fani ai băuturii “ochii lui Dobrin” . Există probabilitatea să te faci clei. Am turnat în două pahare ceva alcool le-am lăsat pe tejghea și cât m-am dus până afară un minut,nu mai erau . Important e să îți montezi cortul înainte să adormi.

Mihai ne-a ajutat pe toți care aveam nevoie cu câte un masaj. Bine nu chiar masaj finuț, ci un fel de masaj mai brutal cu tras de umeri și trosnit de oase și părea că le rupea așa trosneau gâturile în mâinile lui.


M-a luat și pe mine la o mișcare de am crezut că îmi rupe gâtul ca unui pui când mi l-a trosnit de două ori stânga dreapta repede. A fost extrem relaxant după ruperea de oase.

După momentul de la “SPA” am ieșit cu Lau să punem carnea,mici și cârnații pe grătar. Am mers să luăm lemne împreună cu Nae și Lau pentru un eventual foc de tabără,apoi am rămas singur atunci când Lau a trebuit să coboare în oraș cu Alexandra care nu se simțea bine. Până s-a făcut jarul de grătar mi-a venit o idee și am chemat întăriri ca să facem grătarul și un mic foc de tabără care a ieșit ca în poze cu băncuță săpată în zăpadă . Mi-au venit în ajutor Boss,Marnică,George și Nae. Evident că ne-am afumat bine la foc și am mai băut câteva pahare de votcă și țuică. Nu îmi mai amintesc sigur dar cred că șefa vulturilor ne-a rugat să facem câteva poze cu sponsorul principal pentru Oameni Puternici (poza cu toporul). Rezultatul se poate vedea mai jos.

În cabană s-au aciuat și câțiva spanioli, care urcaseră din întâmplare pe muntele Cozia în adidași căutând probabil mănăstirea Cozia. Din câte îmi aduc aminte mi-a povestit Rață că i-a văzut cineva de la Salvamont. I-a întors din drum că nu erau pregătiți de coborâre pe Turneanu și oricum se înopta curând. Norocul începătorului . După ce s-au cazat, i-a invitat cineva la noi la masă și s-au făcut prezentările de rigoare. Am aflat că Jose, Beatriz, Larrisa erau studenți la inginerie veniți cu bursă Erasmus pe la noi la Craiova. Eu și Rață am tot povestit cu ei despre inginerie până când i-am întrerupt. “Ok guys lets stop talking about engineering stuff,because we are here to have fun. Dont we ? It is well known, that we romanians welcome our guests with bread and salt but also plum brandy and maybe in some areas of the country with wine. So let me serve you some plum brandy.” Ce să o mai lungesc, le-am turnat niște palincă făcută de tata. Le-am urat bun venit pe acest tărâm “Cozia” și în clubul țuicarilor apoi le-am turnat în ceșcuțe pe măsura fiecăruia . Când le-a ajuns licoarea pe esofag au exclamat : Haaa ! Însemnă că otrava națională era bună. Le-a plăcut, fetele nu au mai băut din motive personale, însă Jose nu a cedat așa ușor și a mai băut câteva.

A urmat cina și zeci de minute de povestiri de tot felul până într-un moment când Lau s-a întors cu Alex ceva licori noi. S-a făcut ora unul și cabanierul se uita la noi sperând să plecăm la somn, ca să nu stea până dimineața după noi. Am încercat cu Jose un coniac de pe târâmul său îndepărtat și am observat că nu îi mai intra. Pesemne coniacul spaniol Gran Duque D Alba îi pusese capac. I-am spus să bea niște apă pentru a evita durerile de cap de a doua zi.

Ne-am retras către camere și cort. George a ales cortul cu Rață în locul lui Boss. Rugăciunea și somn ! Noapte bună !
M-am pus în pat ,dar cum să dorm ? Costică sforăia de câteva ore și avea antrenament. Aveam prea multă energie și m-am apucat să caut zâne pe Feisbuc,să răscolesc prin poze și să le pun pe grup. Primesc un răspuns cu un sforăit transmis live de George din cort.
George : – Cineva treaz?! Unde e camera aia liberă,că aici se sforăie grav.
Eu: 🤣
G. : Camera 4?
Eu : 5
G. : Știe careva?
Eu : Hai.
G.: 5 Acuși vin
G.: Unde e la parter?!
Eu: Și aici se sforăie da mai lights așa
G : Mai bine că pe Ratza nici tancu nu-l scoală
G: E loc?!
Eu: E loc pentru încă trei.
G : Hai ca vin. Că Ratza al meu doarme și eu îl păzesc.
Nu există metodă de a face un om să nu mai sforăie.

Am continuat poveștile în cameră cu George până s-a trezit Costică.

Am primit și o poză cu răsăritul de a doua zi

Ora opt dimineața. S-au trezit cam toți și începuseră să mișune din nou ,pe la bar după cafea ,prin camere după lucruri și mâncare ,prin rucsacuri,după aspirine și apă pentru deshidratarea ce avusese loc cu câteva ore în urmă. A urmat micul dejun și poza de final.

Pentru că multe cuvinte nu fac cât o filmare, vă invit să vedeți filmele turei. Primul e mai scurt ,al doilea are mai multe minute.

Era să uit . Cum mă tot învârteam ca un titirez între sala de mese a barului și afară,am ratat momentul când s-a plătit cazarea și mâncarea.(35 de lei cazarea,10 ciorba și 5 ceaiul de dimineață) Am alergat să îl prind pe Nae să îi dau banii care îi plătise pentru mine și am alunecat pe gheață în fața cabanei. A fost într-un stil artistic așa de fumos încât pierueta ce am făcut-o acum un an când a plecat după murături se poate declara nereușită. M-am dus pe spate ca pe tobogan și m-am oprit paralel cu solul în privirile uimite ale tuturor. “Ai pățit ceva ? Ahh nu. Am vrut doar să vă amuz.” Cu ocazia asta ecranul telefonului avut în buzunar a cedat sub greutatea mea.
Așteptând spaniolii la băncuță că să îmi recuperez bățul i-am făcut cadou lui Jose tricoul de la eveniment , apoi a trebuit să cobor în fugă ca să îi prind din urmă. Drept urmare am ratat traseul cu câteva sute de metri și am ajuns în stânga pe o potecă făcută de animale pe culmea Vlădesei . Am reușit cumva de i-am ajuns din urmă pe toți și bine am făcut . Ioana fata lui Rață și Irina voiau să coboare pe marcaj triunghi albastru până în Jiblea. Am tot încercat să o conving pe Ioana că nu e traseul bun , aproape că m-am enervat. Unde Irina a făcut o remarcă : “E greu cu femeile !”

M-am întâlnit cu Alex în islaz care venise cu mașina să o testeze.
Alex : – Pe munte nu se urcă pe jos ,ci cu mașina !
Eu : – Depinde până unde urcă roata. 🙂

Am fost anunțați că în tumultul de la plecare s-au uitat ciocolatele sponsorului acasă. Cum am spus eu am fost mulțumit că am primit ciocolata din alt colț al lumii,pe care am împărțit-o dimineața la micul dejun.


Se pare că ar fi fost nemulțumiri din partea unor participanți , dar organizatorul Cozia la Bocanc 2019 nu cred că a putut face mai mult decât a putut oferi proprietarul cabanei. Aici vorbind strict despre condițiile de cazare având în vedere că spațiul a fost închiriat. Cui nu îi place cabana să doarmă la cort așa cum a dormit Rață. Ar fi mai multe de schimbat la Cabana Cozia și cred că e nevoie de o acțiune de voluntariat cu ceva sponsori dacă proprietarul ar fi de acord cu un jacuzzi acoperit funcțional și iarna în locul căsuțelor ,dușuri și o toaletă foarte decentă în interior,asta până se va construi telecabina de la Căciulata la vârful Cozia.

Data viitoare trebuie să luăm o chitară și voi invita un prieten să ne cânte la Cozia la Bocanc 20-20 unde sper să se lase și cu dansuri. Să ne vedem cu bine.

Aceasta fiind povestea ,vreau să le mulțumesc frumos tuturor pentru invitație , organizare, participare, momentele scurte, frumoase și amuzante petrecute împreună și pentru prieteniile legate.
Rămâneți uniți când urcați sau coborâți de pe munte și la cât mai multe ture reușite fără evenimente !!!




Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s