Cabana Sâmbăta (un fel de Pelerinaj)

 

 

Anul acesta am încheiat sezonul de ciclism. An în care am pedalat 3000 de kilometri din martie până în noiembrie, perioadă în care  am cam chiulit de pe munte . Grupul cu care mai mergeam pe munte m-a considerat trădător și nu m-a mai invitat la alte ture. Mi-a dat prin cap să iau legătura cu câțiva oameni de la o asociație de montaniarzi. Am scris pe pagina lor un mesaj cu rugămintea să mă învite când au ieșiri , să dăm o tură pe unde o fi .
Am primit una și nu am putut să merg că am zugrăvit. Am mai primit una joia și cum am citit în viteză că scria ceva de Sâmbăta fără să mă mai uit pe eveniment ,îmi spun : Na belea ! Mai că îmi venea să mă întorc în timp,să fi lucrat sâmbăta trecută și să o am pe asta liberă.
Răspund ,îmi cer scuze și spun că sâmbăta asta lucrez.Primesc răspuns : Ieșirea e duminică la Cabana Sâmbăta.
– Ahh ,da vin ! Mai aveți loc într-o mașină ?
– Se găsește loc. La opt și jumătate să fii la “cooperativă” la pui.
Mai trece ceva timp primesc un alt mesaj: – O să mergi cu Lady L.
Procesez rapid. Ia să verific . Poate o fi o mândră în etate de 50+ ani. Nu am teamă,dar îmi amintesc de săptămâna trecută la serviciu , atunci când mi-a dat o doamnă o strângere de mână  așa de serioasă , ca un miner muncit de pe Valea Jiului. Nu sunt fandosit,dar am simțit ulterior strângerea de mână câteva minute bune.
Caut pe feisbuc,găsesc domnuca. Poză de profil de prin munți. După picior nu părea să fie de 50+. Trag aer în piept și trimit un mesaj. Primesc răspuns: – Vei veni cu mine,așa am înțeles de la Lady D.
– Te iau de la cooperativa de pui sau pot să te iau de unde vrei tu.
– Bun . Îi spun unde stau. Întreb cât să cotizez la gaz.
Primesc răspuns prompt : – Dai o apă.
Eu foarte spirtual și curios deopotrivă, întreb : – Ai mașină care funcționează pe bază de apă ?
– Nu, trebuie să îmi iei o apă plată de unde ne oprim.
– Păi dacă e așa ,e bună și de la robinet filtrată.
– Ionizată !
(Puteam să continui_: – Pozitiv sau negativ ? Da cred că mai mergeam  la Sâmbăta cu 2-ul…)
– Ne auzim duminică dimineața la opt. Că să nu confirm în prea multe cuvinte,trimit o poză cu ustensilele de urcat pe munte puse lângă ușă (bocanci,bețe,rucsac,parazăpezi etc).
Sâmbătă,după o zi de muncă relativ ușoară se face seara și primesc mesaj :
– Mâine la opt să fi la locul acela conform înțelegerii. Încerc să ajung la timp.
– Nu e problemă că mă trezesc la șase,abia mă răcoresc.
Mai trec câteva ore și când să pun capul pe pernă primesc altul : -Nu ieși dimineața din casă până nu te sun eu, ok? (să nu aștepți aiurea)
S
e face sfânta zi de duminică. Se pare că ceasul bilogic îl bate pe cel electronic,așa cum  viața bate filmul și mă trezesc înainte să sune alarma. Mă ridic din pat,plec spre baie în lene în lumina becurilor din stradă ce bat anemic în casă , mă spăl pe ochi , aprind becul în baie, dau o tură prin casă după toate cele de trebuință,mă asigur că am luat tot și mă pun să îngurgitez ceva. Cobor din casă la ora promisă și mă pun pe așteptat, după cinci minute las rucsacul jos. Trec zece minute și primesc un apel:
-Bună ! S-ar putea să mai întâzii puțin ,acum alimentez.  Concluzia este clară. Bărbații și femeile se aseamnănă în declarații dar în situații diferite. Femeile când spun că sunt gata la o anumită oră și bărbații când spun că se întorc de la băut din oraș.
Se oprește o doamnă lângă mine , dar fără mașină.
– Mergeți pe munte ?
-Da !
-Și o fi zăpadă ?
-Eu așa sper.
-Mergeți cu trenul ?
– Aș putea merge cu trenul, însă vine cineva să mă ia de aici.
Nu mai îndrăznește să mă mai întrebe altceva,după care se urcă în primul autobuz .
Mai trece ceva timp și apare Lady L. cu mașina vopsită în două nuanțe de culoare. (Am ochiul format = Defect profesional)
Salut, deschid portbagajul să pun rucsacul .
Mă urc în automobil, fac cunoștință cu Lady L în personă și Tom Sawyer. Purcedem să o luăm pe încă o domnișoară. Apoi ajungem în parcare la “cooperativă” unde aveam să ne adunăm toți.
Fac cunoștință cu restul ,dau mâna cu câțiva ei, până când ajung le spun doar cum mă cheamă că pierdeam timpul,se adunaseră vreo treizeci de persoane în cerc și un cățel agitat.Cineva din spate face o remarcă : Da pe toți v-au dat afară din casă ? Cât au stat ei la taclale,m-am dus să îmi iau un ceai și am ieșit fix când erau gata să mă dea pe lista de fugiți. Văd portiera stângă spate deschisă și dau ocol mașinii să mă urc la locul meu.Când am deschis  ușa îl văd pe vărul Lică.
Exclam:- Aaaa.Deci era locul meu cel din stânga!
Mă urc în fugă și ne mai oprim dupâ câțiva kilometri la un PECO să luăm pe cineva care venea din zona cultural artistică VX.
Ajungem la Mănăstirea Sâmbăta. Undeva mai sus ne oprim să ne pregătim de mersul pe jos. Mai toți se hotărăsc să mai urce cu mașinile, însă eu cu vărul Lică dacă tot ne dădusem jos echipamentele , eu reglasem și bețele așa că am  luat-o pe jos. Numai bine că n-am făcut încălzirea. După zece minute de mers, i-am ajuns taman când grupul ataca primul pripor de lângă vagonul tăietorilor de lemne. Le spun că trebuie să iau o piatră în gură , deoarece nu am mai ajuns pe aceste meleaguri. Vărul Lică rămâne mai în urmă la povești dar eu o tai printre participanți, ajung din urmă și câinele care fugea înainte și înapoi ca disperatul de parcă îi arunca stăpâna un băț . Am intrat în poteca de pe valea Sâmbetei și a apărut un semn triunghi roșu pe fond alb dar și prima briză răcoroasă și umedă ce cobora de pe munte,semn că trebuia să îmi pun fesul pe cap. Ajuns la podeț, am făcut câteva poze , a urmat un urcuș domol  unde m-am oprit din nou să trag câteva cadre . Fotografia postată de Ovidiu Alexandru.Fotografia postată de Ovidiu Alexandru.

Fotografia postată de Ovidiu Alexandru.
Fotografia postată de Ovidiu Alexandru.

M-au ajuns din urmă câțiva, i-am urmat  într-un ritm constant până undeva în dreptul crestei de la Piatra Caprei. Fotografia postată de Ovidiu Alexandru.Am grăbit puțin pasul și i-am lăsat în urmă, după zece minute i-am ajuns pe cei care plecaseră printre primii,adică Lady D și grupul ei. Am mai urcat cinci minute cu ei , apoi a apărut din ce în ce mai vizibilă Fereastra mare a Sâmbetei și muchia Drăgușului. I-am întâlnit din nou pe Tom Swayer care vorbește românește după un curs intensiv de câteva luni și celălalt neamț care nu  știe o boabă de română. După încă cinci minute am ajuns la cabană unde fumul ieșea pe horn pale pale și am par surpins de faptul că nu sunt obosit și că mi s-a părut traseul scurt.
S-a adunat cam toată lumea, m-am așezat la o masă,am realizat că aveam bluza udă fleașcă și că am uitat lingura acasă, m-am schimbat, am pus bluza la uscat pe un par , la fel și haina lângă,apoi mi-am aranjat mâncarea pe masă. Cum nu prea am plăcerea să asist la discuțiile  dintre femei despre găuri negre și am constat că cei din bisericuța mea s-au pus la alta,m-am mutat la ei la masă. Mi-am făcut un fel de pomană cu un coznac,ciocolată cu mentă.Am scos merele,ceaiul, limonada, câteva sandwichuri,o conservă cu ceva compot, briceagul. Lady L m-a întrebat de ce am mai luat izoprenul.
– Păi dacă vrei să te așezi undeva e bine să ai. Vorba aceea: Degeaba urci pe munte,dacă nu cari ceva în spate. Unul se plânge că are niște șpan de metal în degete, vine Lady D să îl rezolve și observă :
– Ahh uite brigeag cu pensetă, hai că ți le scot eu ! Începe să mi ți-l chinuie.
Cineva face o listă de prezență pe care trebuie să ne înscriem și mă conformez pentru că tot acolo se strâgeau și banii de mâncare caldă. Se anunță că într-o oră se va servi masa caldă. Am plecat cu un grup mic să viztăm chilia părintelui Arsenie Boca. A venit și doamna cu cățelul “turbat”. Ajunși pe la sfori și începem să ne agățăm de ele. Lady D îi spune unui neamț în engleză să nu se sprijine de balustrada de lemn că e putredă. Neamțul îi răspunde că nu e prost, că doar e în România. Bag  seama că toți devin mai deștepți de câd vin pe la noi.
În tot acest timp mă întrebam ce o fi căutat părintele taman în vârful acela, să trudească  să spargă la daltă și ciocan piatra,ca apoi să se roage în pustietatea aceea. Am ajuns la troița care e foarte aproape de grotă unde se află și o bancă de șezut . După ce s-a eliberat,când era mai liniște m-am pus pe bancă și mi-am dat seama ce căuta acolo. LINIȘTE. Asta căuta. Acolo e o liniște aproape deplină , foarte slab se auzea cum adia vântul prin crengile brazilor, asta pe lângă priveliștea unică ce o oferă crestele semețe din jur, sentimentul de putere și măreție al munților te face să te simți minuscul în comparație cu toată creația lui Dumnezeu.IMG-20181125-WA0008 Au apărut și Tom Sawyer cu Lady D în timp ce  chinezăream pe bancă la un suport de fitil pentru candelă. Am termiat suportul și mi-am adus aminte de o vorba ce i-a spus-o tatăl sau părintelui Arsenie : Să nu stai niciodată degeba ! Am încerat să aprind fitilul dar s-a stins .Posibil că nu am avut răbdare să se îmbibe suficient cu ulei. Cum erau prea multe lumânări arse în interior, m-a apucat să fac puțin curat. Am rugat-o și pe Lady L să mă ajute. Apoi am facut câteva poze și am coborât povestind lui  Tom Swayer despre  anumite aspecte ale vieții părintelui,atât cât îmi mai aduceam aminte. Am coborât pe acceeși potecă pe care am urcat iar dată ajunși la cabană am mers la masă . După prânz am ieșit afară să mai vorbim despre  una alta. Cățelul agitat îl tot lătra pe cel ciobanesc al cabanei. Vărul Lică face și o glumă pe seama lui:
– Voi știți de ce câinii mici sunt așa de răi ?
– De ce? întreabă cei din jur.
– Păi nu are loc dracul în el !  Se chinuie să intre și din cauza asta sunt agitați.
Cei din jur încep să râdă în hotote.
Mă duc să îmi iau țoalele de la uscat și rucsacul sau ce o mai fi din el. Totul părea să fie în regulă,.L-am pus în spate să dau ulterior un pas de câteva sute de metri să văd mai bine fereastra mare a Sâmbetei din spatele cabanei Salvamont. Am făcut câteva poze.

 

Fotografia postată de Asociația TUR ALPIN.    La întoarcere aveam să aflu că nu prinsesem poza  de grup de mai sus și că doi bărbați din grupul nostru , care mergeau pe munte  ocazional  și nu aveau o condiție fizică foarte bună s-au aventurat către fereastra mare a Sâmbetei însă mai aveau două ore de lumină. Am rămas eu cu încă doi că aveam frontale și voluntarul de la savamont aka Moș Crăciun.Voluntarul arăta ca Moș Crăciun cu barbă cu burtă cu bluză și căciulă roșie . Unul dintre băieți a zis să mergem mai repede că cine știe ce au pățit de nu mai vin și să avem timp să coborâm. Moș Crăciun a zis să stăm calmi că e mai bine să abordăm situația cu calm orice ar fi,să mai așteptăm măcat o jumătate de oră că mai are el doi voluntari plecați în sus și nu îi lasă să rămână pe acolo. M-am conformat,m-am așezat pe bancă apoi am mai turnat o gură ce ceai și servit o bucată de ciocolată. M-a rugat Moș Crăciun să îi fac o poză cu prietenii săi. Au apărut și ai noștri care aveau chef de glume.
– Da ce credeați că nu ajungem sus sau că nu ne mai întoarcem ? I-am întrebat dacă le este foame că poate mai au ceva la cabană. Unul din ei a spus că nu îi trebuie că a mâncat un baton cu ciocolată , cu câteva ore în urmă. La care eu răspund : – Aaa , sunteți la regim ! Mi-am pus rucsacul în spate și i-am dat talpă pe pantă în jos, fără să mai pierd timpul că era patru și ceva și mai aveam maxim o  oră și jumătate de lumină naturală. Am auzit când am intrat în pădure pe cineva strigând : Unde te grăbești așa ?! Nu am mai stat să răspund. M-am mai oprit la o cascadă și la punte să fac două filmulețe,apoi la bază unde ne-am întâlnit toți. Am făcut o poză de grup ne-am luat rămas bun și ne-am împrăștiat pe la mașinile care cum veniserăm.
Fotografia postată de Asociația TUR ALPIN.
Fotografia postată de Asociația TUR ALPIN.În mașină Lady A a spus că are nevoie la o toaletă decentă , numai că singura era la mănăstire jos. Ajunși la mănăstire , i-am povestit lui Tom Sawyer ce mai știam despre ea că a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu și dărâmată din temelii cu tunurile de habsburgi ,că părea să fie interesat de bisericile ortodoxe. Am intrat în curte, în biserică , am ieșit și am dat să caut o toaletă.
În curte mi-a ieșit în cale un părinte care m-a chemat la el .
– Sărut mâna părinte !
– M-a luat de mâni cu o privire blândă și mi-a spus să intrăm că începe slujba. Eu aveam o altă problemă și îi spun:
– Părinte o toaletă pentru femei este ?
– Nu te aud foarte bine,sunt cam surd. Încerc să îi spun cât de tare pot însă fără să mă audă toată curtea, dar degeaba îmi face semn părintele.
– Nu te aud.
Mă întorc la ai mei dar problema era urgentă și până la urmă am găsit. Celorlalți le-am spus: Haideți să vă arăt prin spatele mănăstrii un lac frumos. Ne-am mai plimbat puțin,am admirat  și ne-am întors la mașină. În parcare am văzut o patiserie locală, am intrat și  întrebat cât e o bucată de plăcintă cu mere. Patru lei era una ,drept urmare am cerut o pâine mare cu cartofi la șase lei,că mere aveam și acasă. Am pornit din nou la drum spre casă iar în tot acest timp am încercat cam toți,mai puțin Tom Sawyer , să o învățăm pe Lady L câteva manevre în trafic cunoscute și sub numele de “românești” Doar una a fost primită și a fentat Lady L statul la sensul giratoiru din oraș cu trecerea prin stația PECO.
Mulțumesc Lady D pentru invitație și Lady L pentru  plimbare !  ( A mers la consum. I-am cumpărat doi litri de apă plată și a spus că nu e nevoie de doi litri )
Aici pun finalul aceastei povestioare cu o glumă găsită pe net despre Obama care a mers în pelerinaj la Mănăstirea Prislop. Evident că poza e editată. Tangeța e cu  pelerinajele făcute în locurile unde a trăit Părintele Arsenie Boca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s